Psihoaromaterapie

Jurnal de pandemie – igiena psiho-emoțională și aromaterapia

de Ada
06 aprilie 2020 · 9 minute de citit

Am făcut un apel la membri din comunitatea Aromateria și i-am rugat să ne spună în ce fel putem să le venim în ajutor în această perioadă. Am realizat că ne confruntăm cu probleme similare, cum era de așteptat. Una dintre întrebări a fost punctul de plecare al acestui articol. Am combinat, din nou igiena psiho-emoțională cu aromaterapia pentru că în această formulă beneficiile sunt uriașe.

Adriana ne întreabă cum să ne calmăm când ne apucă panica. “Când citesc bilanțul situației actuale din România, mi se pune un nod în gât și parcă nu mai pot respira. Uneori uleiurile mă ajută, alteori nu.”, ne spune ea.

Trăiesc și eu stări extreme, ca noi toți, de altfel. Am zile în care mă confrunt cu emoții pe care nu le-am mai simțit niciodată într-un mod atât de intens. Știu că sunt normale, știu că nu sunt singura, că toți le trăim, singura diferență dintre noi este legată de felul în care le gestionăm. Eu știu despre mine că am resursele necesare să mă ridic deasupra lor, să le analizez și gestionez și, cel mai important, să vorbesc despre ele. 

Cum mi-am privit în ochi frica, anxietatea și panica și nu le-am permis să pună stăpânire pe mine

M-am trezit cu o neliniște cumplită, după o noapte cu somn întrerupt și cu vise ciudate. M-am ridicat cu greu din pat, aș fi dat orice pentru un somn dulce și odihnitor de dimineață. Aveam o gheară în piept, simțeam că nu-mi ajunge aerul și că ceva foarte rău urmează să se întămple. Încet, dar sigur starea de neliniște se transforma în disperare. Eram pe pilot automat, în mintea mea se dădea o luptă cumplită între cele mai sumbre gânduri. Nu conștientizam nimic, era foarte mare gălăgie în capul meu.

În timpul micului dejun au început să-mi curgă lacrimi, probabil ca să nu fac implozie. Am spus că am o stare de neliniște cruntă, moment în care mă așteptam să fiu luată în brațe și să mi se spună că totul va fi bine. Nu s-a întâmplat asta și, chiar dacă inițial m-a încercat o furie, a fost momentul în care parcă m-am trezit. Am devenit conștientă. “Cine poate să-mi spună că totul va fi bine dacă în acest moment nineni nu știe asta? Fiecare are propria neliniște.” Era momentul ca eu să o confrunt pe a mea. Am început să-mi repet obsesiv că mi-e frică. Da, mi-e frică pentru toți oamenii din jurul meu. Mi-e frică și nu știu când se va termina. Nu știu nici cum se va termina. Mă concentram pe ea, pe frică, o țineam cu ambele mâini de cap și o priveam în ochi. Încet, încet se făcea tot mai mică. După o vreme, gheara din piept a dispărut. Cu cât mă concentram mai tare să simt frica și să o las să treacă prin mine, cu atât respiram mai ușor. Cu cât am devenit mai conștientă de frică, cu atât am respirat mai normal. În scurt timp am simțit că începe să se instaleze liniștea. M-am simțit victorioasă și mândră de mine. 

Ce cred eu că e important să ai în vedere?

Ceea ce trăiești tu, trăiește și partenerul tău, părintele tău, prietenul tău, lumea ta. Nu vrei să le pui în brațe și emoțiile tale, să le proiectezi pe ei, astfel că ai obligația să ți le conții și să le gestionezi. Vrei să vii în ajutor lumii, deci, înainte de toate, trebuie să te ajuți pe tine. Când nu-ți conții propriile emoții, le proiectezi pe ceilalți, la fel cum “proiectezi” virusul. Și tu, și cei dragi ai tăi, și toată lumea are nevoie să ne protejăm unii pe alții, să nu ne dăm unii altora virusul, dar nici frica, panica, disperarea, anxietatea. 

Încearcă să-ți găsești, atunci când ești bine, ancore pentru momentele când apar frica, panica, anxietatea. Ceva care să te scoată din modul “pilot automat”. Ceva de care să te prinzi atunci când vârtejul gândurilor negre te cuprinde. Pot fi respirația și un inhalator personal în care să pui ulei esențial. Reminder poate fi și un membru al familiei sau un tablou de pe perete. Să fie ceva la îndemână care să-ți amintească negreșit că starea este trecătoare, iar ca să treacă mai repede și cu folos, ai nevoie să te ridici deasupra ei, să o trăiești conștient. Câtă vreme nu ești conștient, vei depune eforturi uriașe să fugi de ea. Așa funcționează creierul. 

Identifică ce simți, numește emoția și las-o să treacă prin tine. Recunoaște-o, cu curaj. Privește-o în ochi, își va pierde din putere și tu vei prelua controlul. Suntem, în mod automat tentați să facem tot ce putem ca să fugim de emoțiile negative, creierul face asta ca să ne protejeze. Mâncăm, lucrăm, medităm, facem sport, folosim afirmații pozitive sau aromaterapie ca să ne schimbăm starea, să ieșim din ea. Nimic din toate acestea, oricât ar fi de sănătoase și plăcute, nu ajută mai mult decât starea de conștiență și trăirea emoției. Apelăm la ele și le integrăm în rutina zilnică, dar nu le folosim ca să fugim de emoții.

Înțelege că frica, anxietatea, panica, disperarea sunt toate firești. Nu le și nu te judeca pentru că le simți. Le simțim cu toții. Suntem tentați să credem că dacă spunem “simt frică, neliniște, disperare”, este semn de slăbiciune și ele vor pune stăpânire pe noi. Tocmai invers. Își pierd din putere, ba chiar putem afla că și alții simt la fel, ne conectăm cu ei și nu ne simțim singuri. Devenim vulnerabili, umani, puternici.

Este o diferență între a ne recunoaște emoțiile și a ne plânge. Omul care se plânge excesiv vorbește la general, niciodată despre propriile emoții pentru că nu e conștient de ele. Se ventilează plângându-se de ce se întâmplă în lume și rămâne prins într-un cerc vicios. Se descarcă câte puțin, niciodată de tot confruntându-și emoția. În schimb, omul care o privește în ochi, îi dă nume și formă, o conține, o controlează și îi ia puterea. Spun “mă simt anxioasă” de atâtea ori până mă satur de ea și îi dau drumul. “Ok, am înțeles, hai să vedem ce soluții sunt. Cum ne descurcăm cu ce avem?” Ați prins ideea, sunt sigură. ;)

În plus, lăsându-ne să simțim frica, privind-o în ochi și apoi eliberându-ne de ea, facem un serviciu sistemului imunitar. Să trăiești cu frica în spate, eliberând câte puțin doar cât să nu faci implozie, înseamnă să-ți supui corpul unui stres care afectează sistemul imunitar. Nu îl afectează, îl blochează. Să nu simți frică deloc în aceste vremuri este total nerealist. Să o simți, dar să o ignori schimbându-ți mereu starea și fugind de ea, e o păcăleală care-și va arăta efectele pe termen lung. Singura soluție sănătoasă este să o recunoști și să o confrunți, astfel nu-i permiți să pună stăpânire pe tine. 

În această perioadă, emoțiile negative care apar sunt mai numeroase decât cele pozitive. Omul are din oficiu o înclinație către a se concentra mai mult pe negativ decât pe pozitiv, asta ne-a asigurat supraviețuirea și evoluția. Echilibrează, în mod conștient balanța. Nu renunța, sub nicio formă la lucrurile care îți fac plăcere și îți induc o stare pozitivă: soarele pe balcon, râsul, baia relaxantă, paharul cu vin, comedia aia bună, cartea pe care vrei să o citești de mult sau jocul pe care nu l-ai mai jucat demult. Creează în casă un mediu plăcut, difuzează cele mai frumos mirositoare uleiuri esențiale, mută mobila exact cum îți doreai, dar nu aveai niciodată timp sau energie. Acum, mai mult ca niciodată, te poate ajuta jurnalul recunoștinței: scrie zilnic lucrurile pentru care ești recunoscător, creierul tău va fi inundat de o stare de bine.

Ce rol au uleiurile esențiale în toată povestea asta?

În ceea ce privește uleiurile esențiale, învațăi să le folosești într-un fel inteligent, exact ca meditația, sportul, afirmațiile pozitive și alte obiceiuri sănătoase. Toate sunt cu bătaie lungă, fac parte din viața omului sănătos și au efecte dacă sunt practicate constant. Nu apela la uleiuri ca să fugi de emoții, ci ca să te ajute să le conștientizezi și ulterior ca ajutor în recuperarea stării de încredere și de bine. Spre exemplu, dacă eu azi aș fi apelat la uleiuri anxiolitice înainte de a-mi conștientiza starea și emoția, cu scopul de a mă “înveseli”, m-aș fi păcălit singură. Mi-aș fi distras atenția, aș fi simțit că mă ajută, însă ajutorul ar fi fost pe termen scurt. Starea ar fi revenit, poate într-o formă mai accentuată sau deghizată în altceva. Uleiurile esențiale sunt cele mai eficiente atunci când sunt combinate cu o stare de prezență conștientă.

A fost demostrat științific faptul că aromele și simțul mirosului prin felul în care acesta este procesat de către creier poate să oprească modul de funcționare implicit (Default Mode Network). Florian Birkmayer vorbește adesea despre felul în care uleiurile esențiale funcționează asupra psihicului prin întreruperea “modului implicit” (Default Mode Network), un soi de pilot automat care presupune că ne trăim viața fără să ne simțim pe deplin și să ne recunoaștem toate părțile din noi înșine. Uleiurile esențiale traversează această stare limitată și ne permit să accesăm aspecte ale psihicului inaccesibile în alt fel. Pot să scoată la suprafață inclusiv emoții reprimate și adânc îngropate. 

După cum spuneam, trecem cu toții prin stări similare. Pe de-o parte acest lucru poate fi reconfortant pentru că știm că nu suntem singuri și avem un scop comun. Pe de altă parte, însă, frica și panica ajung să fie generalizate, contagioase și foarte ușor de proiectat. Cei din jur le pot proiecta pe noi și noi le putem proiecta pe ceilalți. Atunci când creierul funcționează pe modul implicit, adică nu suntem conștienți de noi înșine, suntem extrem de vulnerabili în fața proiecțiilor celorlalți. Preluăm și interiorizăm emoții care nu ne aparțin și pe care nu le putem controla. Ajungem să fim controlați de panică, devenim iraționali și foarte ușor manipulabili. Când ieșim din acel mod implicit, cei din jur nu mai pot proiecta pe noi propriile emoții pentru că devenim conștienți de noi înșine și suntem conectați la propiile trăiri. Ne simțim întru totul, suntem atenți la ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, astfel că exteriorul ne infuențează mai puțin.

“Să ne străduim să nu proiectăm pe ceilalți propriile noastre umbre este cel mai sănătos lucru pe care îl putem face din punct de vedere politic, social și spiritual”, zicea Jung.

Luând în considerare cele de mai sus, în contextul actual avem motive serioase să trăim într-o stare de prezență conștientă, iar uleiurile esențiale sunt cele mai la îndemână instrumente care ne asigură ieșirea din modul implicit de funcționare al creierului și intrarea în starea de mindfullness.

Pe lângă arta de a trăi în criză, în egală măsură putem încerca să ne însușim arta de a privi criza ca pe ceva cu potențial benefic. Criza acum este una globală, însă ceea ce învățăm în timpul ei ne poate fi de mare folos când ne confruntăm cu crize personale. Să poți privi dincolo de emoție și să cauți sensul în ceea ce ți-e dat să trăiești este pură artă. Este greu, foarte greu, dar nu imposibil. Vă împărtășesc în încheiere cuvintele celor de la Aromagnosis care pentru mine au fost ca o gură de oxigen.

“La fel cum uleiurile esențiale funcționează asupra psihicului nostru prin întreruperea modului implicit din cauza căruia ne trăim viața fără să ne simțim pe deplin, coronavirusul face același lucru. Schimbând radical viața noastră de zi cu zi, acesta întrerupe modul implicit în care ne petrecem cea mai mare parte a vieții. În același timp, ne oferă acces la o perspectivă mai largă și emoții colective pe care noi, în lumea modernă, încercăm din greu să le ignorăm. Coronavirusul ne obligă să deschidem ochii și inimile. Nu mai putem ignora realitatea cu care ne confruntăm. Ne aflăm pe canalul ne naștere și, după cum știm cu toții, nașterile pot fi periculoase, astfel că trebuie să fim foarte atenți la noua viață care apare.”

Cu drag de voi,

Ada ♡

Artwork by Mădălina Matache

Facebook grup