Așa funcționează

Știința din spatele aromaterapiei

de Echipa Aromateria
13 minute de citit

Cele mai provocatoare momete din viața noastră de mari iubitori de uleiuri esențiale și aromaterapie sunt cele în care este pusă la îndoială potența acestei terapii complementare. Avem toată înțelegerea pentru cei cărora le-a fost prezentată aromaterapia drept panaceu universal, este absout firesc să își piardă încrederea și interesul. Pe de altă parte, însă, considerăm că e nedrept ca aromaterapia, această sursă de bine pe care știința o validează tot mai des, să ajungă să fie subestimată din pură lipsă de cunoaștere.

Nouă ne place echilibrul și îți prezentăm lucrurile dintr-o perspectivă realistă și transparentă. Aromaterapia este o terapie complementară medicinii alopate și altor terapii naturiste, nu alternativă. Este, de asemenea, o terapie eficientă, validată tot mai adesea prin studii științifice. Înainte de a fi o terapie complementară, însă, ea face parte din categoria obiceiurilor sănătoase (împreună cu hrana bună, somnul de calitate, aerul curat și sportul) care, odată asumate și practicate în viața de zi cu zi, îmbunătățesc starea de sănătate și starea de spirit. Iar acest lucru nu îl spunem doar noi, ci îl spun și toți cei care studiază uleiurile esențiale și le demonstrează eficiența atât în ameliorarea anumitor simptome fizice, dar mai ales în gestionarea unor stări precum cele de anxietate, depresie ușoară, frică, lipsă de încredere, de concentrare, letargie și altele.

Uleiurile esențiale au efecte atât farmacologice, cât și psihologice demonstrate. Mai mult, sunt singurele produse din plante care se volatilizează și sunt mediate și de minte (efecte psihologice), nu doar de corp (efecte farmacologice).

Descrierile de pe site-ul nostru sunt bazate și pe experiența aromaterapeuților care le folosesc în munca lor de zeci de ani, dar mai ales pe cele mai noi studii în domeniu. Când vorbim despre efectele psihologice și chiar despre felul în care uleiurile esențiale ne inspiră, ne bazăm, în primul rând, pe felul în care simțul mirosului este procesat de creier. Când vorbim despre efectele lor pe plan fizic, ne bazăm pe studiile care s-au făcut pe compușii chimici pe care îi au, în mod natural, în compoziție.

Să le luăm pe rând – olfacția și chimia.

Olfacția sau simțul mirosului – cum funcționează și studii științifice relevante în domeniu.

Simțurile ne sunt canalele prin care percepem lumea. Toată informația din mediul în care trăim ajunge la creier prin intermediul simțurilor. Vedem, auzim, atingem, gustăm, mirosim.

Patru din cele cinci simțuri colectează informația care, ulterior este trecută prin filtrul minții conștiente pentru ca apoi să își producă efectele. Să ne inspire ceva. Să ne facă să simțim ceva. Plăcere, dezgust, bucurie, frică, entuziasm, rușine sau multe alte emoții posibile.

Un singur simț, însă, cel mai vechi, sofisticat și totuși subestimat dintre toate, ajunge să ne inspire și să ne facă să simțim fără să treacă informația prin filtrul minții conștiente. Fiziologic vorbind, simtul mirosului are calea cea mai rapidă către creier astfel că informația pe care o colectează ne infuențează fără ca mintea coștientă să aibă habar de ce se întâmplă.

Important de reținut este faptul că aroma ajunge la receptorii olfactivi care proiectează informația la părțile din creier responsabile cu procesarea emoțiilor și memoria (cea mai importantă – amigdala). Abia apoi se transmit semnale către o parte din creier responsabilă cu evaluarea (talamus), spre deosebire de toate celelalte simțuri care sunt mediate de talamus.

Cu alte cuvinte, aromele ne influențează starea, trezesc emoții, ne inspiră fără ca noi să fim conștienți. Trezesc în noi emoții înainte de a le identifica, evalua, analiza și numi. Avem tendința de a subestima simțul mirosului pentru că nu suntem, la propriu, conștienti de impactul informației care vine prin intermediul lui. Ba mai mult, imaginile sau sunetele ne influențează doar dacă devenim conștienți de ele, altfel pot trece pe lângă noi fără să aibă vreun efect. Pe când aromele ne influențează inclusiv dacă sunt imperceptibile.

Ceea ce mirosim ne inspiră ceva și ne face să ne simțim într-un anume fel, fără să putem controla acest lucru. Dacă imaginile și sunetele pot trece pe lângă noi fără să le percepem și astfel, fără să aibă vreun efect asupra noastră, mirosurile nu. Indiferent dacă le percepem sau nu, ele ajung la creier și își produc efectele. Examinarea creierului prin rezonanță magnetică arată că există activitate cerebrală considerabilă chiar și atunci când sunt prezente arome atât de subtile încât nu pot fi sesizate. (Hawkes and Doty, 2009). Pentru aprofundarea subiectului, citește în articolul Cum reușesc uleiurile esențiale să te suțină în vindecare? despre mecanismele psihologice prin care percepția unei arome îți influențează starea de spirit, cogniția, fiziologia și comportamentul.

Atunci când inhalăm un ulei esențial, acesta ajunge la noi în două feluri, concomitent: se transmit semnale electrice către creier, după cum am explicat anterior și, în același timp, compușii chimici volatili se absorb și ajung în sânge. Inhalarea permite absorbția semnificativă a compușilor chimici din uleiurile esențiale în fluxul sanguin.

Un studiu privind distribuția compusului d-limonen după inhalare și administrare orală a arătat distribuție similară în țesuturi în ambele cazuri. Cantitatea de ulei esențial găsită în organele testate a fost, după cum urmeazâ în ordine descrescătoare: ficat, rinichi, inimă, plămâni, splină. (P. Ratajk, Essential Oil Kinetics)

Studiile privind efectele mirosului asupra corpului din anii ’90 au constat în inhalarea unui produs şi monitorizarea parametrilor fiziologici: tensiune, puls, temperatura corpului, tensiune musculară, conductivitate. Studiile recente folosesc EEG-ul, spectroscopia, RMN-ul funcţional (RMNf) concentrându-se pe sistemul nervos vegetativ (presiune arterială, respiraţie, transpiraţie, salivă, digestie), dar şi pe glandele endocrine (Hongratanaworakit 2004).

Studiile realizate in vivo (pe viu, nu în laborator) cu subiecţi umani descriu efectele aromaterapiei. Kiecolt-Glasert şi coautorii (2008) au demonstrat că inhalarea uleiurilor esenţiale de lavandă şi lămâie influenţează secreţia de noradrenalină (norepinefrină) şi răspunsul alergic la candida. Fukui şi coautorii (2009) au demonstrat că inhalarea uleiului esenţial de patchouli reduce tensiunea, nivelul de anxietate, efectele uleiului fiind mai puternice la bărbaţi decât la femei. Hongratanaworakit şi Buchbauer (2003) au măsurat indicatorii sistemului nervos vegetativ (tensiunea, pulsul, rata respiraţiei, temperatura), dar şi starea mental-emoţională (atenţie, vigilenţă, calm, energie, vitalitate) a două grupuri de test. Un grup a inhalat ulei essential de portocală, iar celălalt apă. Rezultatele lor au arătat că inhalarea uleiului esenţial are efecte semnificative asupra sistemului nervos vegetativ şi a stării emoţionale. Inhalarea uleiului esenţial de mentă la abur cald timp de 20 minute pe o perioadă de două luni folosit ca adjuvant în terapia bolnavilor de tuberculoză a atenuat sindromul toxic în cazul acestora, efecte vizibile pe radiografiile pulmonare ale celor implicaţi în studiu. (Shkurupiĭ et al 2002).

Chimia din spatele aromaterapiei – studii relevante

Uleiurile esenţiale sunt lichide hidrofobe (care nu se amestecă cu apa) care conţin compuşi volatili aromatici obţinuţi din diverse părţi ale plantelor. Prin urmare un ulei esenţial este o combinaţie de compuşi chimici produşi în mod natural de plante.

Compuşii chimici naturali prezenţi în uleiurile esenţiale sunt cei care le oferă proprietăţile farmacologice. Un ulei esenţial este un produs natural complex ce conţine între 20 şi 200 de compuşi organici majoritatea sub 1% (p. 21 Tisserand, Young 2014). Chiar dacă unele uleiuri au un singur compus în procent de 50-80% în conţinutul său, proprietăţile farmacologice îi sunt date nu doar de acest compus ci de sinergia dintre zecile, uneori sutele de compuşi pe care îi are în compoziție. (Worwood, Butje, Holmes)

Din punct de vedere chimic, fiecare compus al uleiurilor esenţiale este format din unul sau mai multe grupuri funcţionale legate de un schelet hidrocarbon. Efectele combinate ale acestor compuşi sunt responsabile pentru aroma, proprietăţile terapeutice şi toxicitatea uleiurilor esenţiale (p. 21 Tisserand, Young 2014)

În cele ce urmează vom detalia mai multe studii in vitro, ex vivo, şi in vivo cu privire la efectele câtorva din principalii compuşi ai uleiurilor esenţiale. Este important de menţionat că un rezultat obţinut in vitro (în condiţii de laborator) și ex vivo (pe ţesut uman creat în laborator) nu este mereu identic cu ceea ce se întâmplă şi în condiţii naturale sau în corpul uman.

Linalool

Numirea sistematică a acestui compus este 3,7-Dimethyl-1,6-octadien-3-ol şi se regăseşte în următoarele uleiuri esenţiale: coriandru, cimbru ct. linalool, busuioc ct. linalool, neroli, lavandă, ylang ylang, bergamotă, salvie, geranium. (Tisserand, Young 2014)

Studiat în vitro a prezentat activitate antibacteriană semnificativă împotriva candida albicans (Alviano et al. 2005) stafilococul auriu şi E. Coli .(Pereira et al 2018).

Testele Vogel şi Geller sunt metode experimentale de identificare a proprietăţilor anxiolitice a unui medicament sau compus. Testat alături de alţi compuşi ai uleiului esenţial de lavandă şi uleiul complet de lavandă, compusul linalool a avut cel mai puternic efect anxiolitic. (Umezu et al. 2006).

Testat pe animale compusul linalool a prezentat activitate antiinflamatoare semnificativă, autorii susţinând că toate uleiurile esenţiale sau platele ce conţin acest compus au un potenţial antiinflamator. (Peana et al.2002) După ce au constatat efectele antiinflamatoare ale acestui compus acelaşi grup de cercetători au testat şi proprietăţile analgezice ale acestuia şi au constatat că linalool-un prezintă efecte antinociceptive. (Peana et al 2003)

Limonene

Numirea sistemică a acestui compus este (R)-(þ)-1-Methyl-4-(1-methylethenyl) cyclohexene şi se regăseşte în următoarele uleiuri esenţiale: portocală, grepfrut, mandarină, lămâie, bergamotă, bergamotă FCF, angelica, piper negru, litsea cubeba, spearmint, neroli, pin, ienupăr. (Tisserand, Young 2014)

Studiile pe animale au demonstrat că limonene este un compus cu potenţial analgezic datorită faptului că reduce nocicepţia, procesul neurologic prin care se procesează durerea la nivelul sitemului nervos central (do Amaral et al 2007)

Testat în vitro şi in vivo pe subiecţi umani compusul limonene a neutralizat acidul gastric şi a redus semnificativ simptomele acestuia în corpul celor cu sindrom de reflux gastric-GERD.(Wilkins în Sun 2007) Există mai multe studii pe animale care demonstrează potenţialul compusului limonene de: a regla nivelul de dopamină (Yun, 2014) , reduce hiperactivitatea glandei pituitare (hipofizei), de a acţiona antidepresiv (Zhang et al 2019) dar şi potenţial anxiolitic semnificativ (Lima, et al 2013). Limonene este un compus care oxidat poate fi iritant pentru piele mai ales pielea sensibilă. (Sköld et al. 2002)

Potenţialul antiinflamator al compusului limonene este dat de faptul că acesta a redus producerea citokinelor inflamatorii reducând astfel răspunsul inflamator la animale. (Kumer et. al 2013) Compusul limonene are proprietăţi antioxidante datorită faptului că protejează limfocitele de stresul oxidativ (Davicino et al 2010)

1,8 cineole denumit și eucalyptol

Numirea sistemică a acestui compus este 1,3,3-Trimethyl-2-oxabicyclo[2.2.2]octane şi se regăseşte în următoarele uleiuri esenţiale: calipt radiata, ravintsara, cardamom, rozmarin. (Tisserand, Young 2014)

Juergens şi coautorii (2003) au demonstrat că administrarea compusului de 1,8 cineole la pacienţii cu astm a avut efecte antiinflamatorii. Autorii concluzionează că 1,8 cineole poate fi un agent mucolitic extraordinar pentru bolile respiratorii. Testat ex vivo (ţesut uman) acest compus a activat răspunsul antiviral al sistemului respirator superior. (Muller et al. 2016)

Inhalarea compusului 1,8 cineole înaintea intervenţiilor chirurgicale a avut efect anxiolitic semnificativ în cazul pacienţilor care se aflau în stadiu pre şi postoperator. (Kim et al. 2014).

În experimentele pe animale cercetătorii (Nascimento et al 2009) au constatat efectele de relaxare asupra muşchilor netezi a acestui compus.

Deşi acest compus nu are efecte convulsive, inhalarea la copii sub patru ani poate afecta respiraţia acestora (pag 527 Tisserand, Young 2014)

Carvacrol

Numirea sistemică a acestui compus este 1,3,3-Trimethyl-2-oxabicyclo[2.2.2]octane şi se regăseşte în următoarele uleiuri esenţiale: oregano, cimbru thzmol, cimbru linalool. (Tisserand, Young 2014)

Există mai multe studii in vitro care demonstrează potenţialul antibacterian al compusului carvacrol în cazul E-coli (Lee et al 2017, Rivas et. al 2010) şi a stafilococului auriu (Nostro et al 2007). Studiile arată atât efect de inhibare a bacteriilo cât şi capacitatea de distrugere a biofilmului acestora.

Testat in vivo pe animale compusul carvacrol prezintă activitate antiinflamatoare datorită proprietăţii sale de a reduce producerea de mediatori (citokine) inflamatori. (daSilva et al 2013)

Efectele antidepresive ale compusului carvacrol sunt datorate interacţiunii acestui compus cu sistemul dopaminergic. (Melo et al 2011)

Datorită proprietăţilor sale protective asupra pielii precum: reducerea edemului, accelerarea procesului de vindecare şi protecţia împotriva ulcerelor, acest compus are un potenţial promiţător în afecţiunile inflamatorii ale pielii. (Silva et al 2012)

Pentru a evita iritarea pielii compusul carvacrol se va aplica pe piele într-o diluţie maximă de 1%. Se recomadă evitarea administrării interne a acestui compus concomitent cu medicamentele anticoagulante, hemofilie, ulcer peptic sau alte afecţiunii ale sângelui (pag. 518 Tisserand, Young 2014)

Dacă ai avut răbdare să citești până aici, suntem sigure că ți-ai făcut o idee despre știința care stă în spatele aromaterapiei. Îți mulțumim pentru disponibilitate și te încurajăm să foflosești cu încredere această minunată terapie. Cu încredere atât în știință, cât și în intuiție, cel de-al șaselea simț, unul aflat în strânsă legătură cu olfacția și cu esența ta.

Cu drag,
Ada și Adela <3


Bibliografie

  • Alviano, W. S., Mendonça‐Filho, R. R., Alviano, D. S., Bizzo, H. R., Souto‐Padrón, T., Rodrigues, M. L., … & Souza, M. M. G. (2005). Antimicrobial activity of Croton cajucara Benth linalool‐rich essential oil on artificial biofilms and planktonic microorganisms. Oral Microbiology and Immunology, 20(2), 101-105
  • da Silva Lima, M., Quintans-Júnior, L. J., de Santana, W. A., Kaneto, C. M., Soares, M. B. P., & Villarreal, C. F. (2013). Anti-inflammatory effects of carvacrol: evidence for a key role of interleukin-10. European journal of pharmacology, 699(1-3), 112-117.
  • Davicino R, Micucci P, Turner S, Ferraro G, and Anesini C.. (2010). Antioxidant activity of limonene on normal murine lymphocytes: relation to H2O2 modulation and cell proliferation. Basic & clinical pharmacology & toxicology, 106(1), 38-44.
  • do Amaral, J. F., Silva, M. I. G., de Aquino Neto, M. R. A., Neto, P. F. T., Moura, B. A., de Melo, C. T. V., … & de Sousa, F. C. F. (2007). Antinociceptive effect of the monoterpene R-(+)-limonene in mice. Biological and Pharmaceutical Bulletin, 30(7), 1217-1220.
  • Fukui, H., Toyoshima, K., & Komaki, R. (2009). Psychological and neuroendocrinological effects of Patchouli. Neuroscience Research, (65), S222.
  • Hongratanaworakit, T. (2004). Physiological effects in aromatherapy. Songklanakarin J Sci Technol, 26(1), 117-125.
  • Hongratanaworakit, T., & Buchbauer, G. (2003, February). Human behavioral and physiological reactions to inhalation of sweet orange oil. In III WOCMAP Congress on Medicinal and Aromatic Plants-Volume 5: Quality, Efficacy, Safety, Processing and Trade in Medicinal 679 (pp. 75-81).
  • Juergens, U. R., Dethlefsen, U., Steinkamp, G., Gillissen, A., Repges, R., & Vetter, H. (2003). Anti-inflammatory activity of 1.8-cineol (eucalyptol) in bronchial asthma: a double-blind placebo-controlled trial. Respiratory medicine, 97(3), 250-256.
  • Kiecolt-Glaser, J. K., Graham, J. E., Malarkey, W. B., Porter, K., Lemeshow, S., & Glaser, R. (2008). Olfactory influences on mood and autonomic, endocrine, and immune function. Psychoneuroendocrinology, 33(3), 328-339.
  • Kim, K. Y., Seo, H. J., Min, S. S., Park, M., & Seol, G. H. (2014). The effect of 1, 8-cineole inhalation on preoperative anxiety: A randomized clinical trial. Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine, 2014.
  • Kummer, R., Fachini-Queiroz, F. C., Estevão-Silva, C. F., Grespan, R., Silva, E. L., Bersani-Amado, C. A., & Cuman, R. K. N. (2013). Evaluation of anti-inflammatory activity of Citrus latifolia Tanaka essential oil and limonene in experimental mouse models. Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine, 2013.
  • Lee, J. H., Kim, Y. G., & Lee, J. (2017). Carvacrol‐rich oregano oil and thymol‐rich thyme red oil inhibit biofilm formation and the virulence of uropathogenic Escherichia coli. Journal of applied microbiology, 123(6), 1420-1428.
  • Lima, N. G., De Sousa, D. P., Pimenta, F. C. F., Alves, M. F., De Souza, F. S., Macedo, R. O., … & de Almeida, R. N. (2013). Anxiolytic-like activity and GC–MS analysis of (R)-(+)-limonene fragrance, a natural compound found in foods and plants. Pharmacology Biochemistry and Behavior, 103(3), 450-454.
  • Melo, F. H. C., Moura, B. A., de Sousa, D. P., de Vasconcelos, S. M. M., Macedo, D. S., Fonteles, M. M. D. F., … & de Sousa, F. C. F. (2011). Antidepressant‐like effect of carvacrol (5‐Isopropyl‐2‐methylphenol) in mice: involvement of dopaminergic system. Fundamental & clinical pharmacology, 25(3), 362-367.
  • Müller, J., Greiner, J. F., Zeuner, M., Brotzmann, V., Schäfermann, J., Wieters, F., … & Kaltschmidt, C. (2016). 1, 8-Cineole potentiates IRF3-mediated antiviral response in human stem cells and in an ex vivo model of rhinosinusitis. Clinical Science, 130(15), 1339-1352.
  • Nascimento, N. R. F., Refosco, R. M. D. C., Vasconcelos, E. C. F., Kerntopf, M. R., Santos, C. F., Batista, F. J. A., … & Fonteles, M. C. (2009). 1, 8‐Cineole induces relaxation in rat and guinea‐pig airway smooth muscle. Journal of Pharmacy and Pharmacology, 61(3), 361-366.
  • Nostro, A., Roccaro, A. S., Bisignano, G., Marino, A., Cannatelli, M. A., Pizzimenti, F. C., … & Blanco, A. R. (2007). Effects of oregano, carvacrol and thymol on Staphylococcus aureus and Staphylococcus epidermidis biofilms. Journal of medical microbiology, 56(4), 519-523.
  • Peana, A. T., D’Aquila, P. S., Panin, F., Serra, G., Pippia, P., & Moretti, M. D. L. (2002). Anti-inflammatory activity of linalool and linalyl acetate constituents of essential oils. Phytomedicine, 9(8), 721-726.
  • Peana, A. T., Paolo, S. D., Chessa, M. L., Moretti, M. D., Serra, G., & Pippia, P. (2003). (−)-Linalool produces antinociception in two experimental models of pain. European journal of pharmacology, 460(1), 37-41.
  • Pereira I, Severino P, Santos AC, Silva AM, B. Souto E, (2018)Linalool Bioactive Properties and Potential Applicability in Drug Delivery Systems, Colloids and Surfaces B: Biointerfaces, https://doi.org/10.1016/j.colsurfb.2018.08.001
  • Rivas, L., McDonnell, M. J., Burgess, C. M., O’Brien, M., Navarro-Villa, A., Fanning, S., & Duffy, G. (2010). Inhibition of verocytotoxigenic Escherichia coli in model broth and rumen systems by carvacrol and thymol. International journal of food microbiology, 139(1-2), 70-78.
  • Shkurupiĭ, V. A., Kazarinova, N. V., Ogirenko, A. P., Nikonov, S. D., Tkachev, A. V., & Tkachenko, K. G. (2002). Efficiency of the use of peppermint (Mentha piperita L) essential oil inhalations in the combined multi-drug therapy for pulmonary tuberculosis. Problemy tuberkuleza, (4), 36-39.
  • Silva, F. V., Guimarães, A. G., Silva, E. R., Sousa-Neto, B. P., Machado, F. D., Quintans-Júnior, L. J., … & Oliveira, R. C. (2012). Anti-inflammatory and anti-ulcer activities of carvacrol, a monoterpene present in the essential oil of oregano. Journal of medicinal food, 15(11), 984-991.
  • Sköld, M., Börje, A., Matura, M., & Karlberg, A. T. (2002). Studies on the autoxidation and sensitizing capacity of the fragrance chemical linalool, identifying a linalool hydroperoxide. Contact Dermatitis, 46(5), 267-272.
  • Umezu, T., Nagano, K., Ito, H., Kosakai, K., Sakaniwa, M., & Morita, M. (2006). Anticonflict effects of lavender oil and identification of its active constituents. Pharmacology biochemistry and behavior, 85(4), 713-721.
  • Wilkins J în Sun, J. (2007). D-Limonene: safety and clinical applications. Alternative Medicine Review, 12(3), 259.
  • Yun, J. (2014). Limonene inhibits methamphetamine-induced locomotor activity via regulation of 5-HT neuronal function and dopamine release. Phytomedicine, 21(6), 883-887.
  • Zhang, L. L., Yang, Z. Y., Fan, G., Ren, J. N., Yin, K. J., & Pan, S. Y. (2019). Antidepressant-like effect of Citrus sinensis (L.) Osbeck essential oil and its main component limonene on mice. Journal of agricultural and food chemistry, 67(50), 13817-13828.
  • Zozulya, S., Echeverri, F., & Nguyen, T. (2001). The human olfactory receptor repertoire. Genome biology, 2(6), 1-12.
Facebook grup