Aromaterapie în siguranță

Uleiurile esențiale și coronavirusurile

de Echipa Aromateria
06 aprilie 2020 · 16 minute de citit

Acest articol este o traducere a articolului “Essential Oils and Coronaviruses” scris de către Shannon Becker, PhD RA, și publicat de către Tisserand institute în 18 martie 2020. Articolul a fost tradus în limba română și publicat de către Aromateria cu acordul Hanei și al lui Robert Tisserand. Menționăm faptul că uleiurile esențiale pomenite în articol nu vizează vreun brand anume, ci uleiuri esențiale pure. Cei de la Tisserand institute promovează educația în aromaterapie, nu sunt asociați cu niciun brand de uleiuri esențiale.

La 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat o pandemie cauzată de SARS-CoV-2 – un virus ce a fost pentru prima oară observat în orașul chinezesc Wuhan, iar care ulterior a apărut practic în fiecare țară din lume. Această desemnare semnifică faptul că epidemia virusului și a bolii cauzate de acesta, boală numită COVID-19, s-a răspândit internațional și prin transmisie comunitară. Eforturile de a controla epidemia au eșuat. Declararea pandemiei nu înseamnă că virusul a devenit mai infecțios sau mai letal, nici că riscul individual a escaladat (în afară de riscul de a-l contacta). Clasificarea ca pandemie înseamnă că guvernele trebuie să schimbe strategia de la izolarea virusului (obiectivul de control al epidemiei) la atenuarea efectelor (Fischer 2020).

Efectele pe care acest virus le-a avut asupra vieților oamenilor dimprejurul lumii nu pot fi contestate – de la școli închise la evenimente sportive și conferințe anulate și la, în unele cazuri, punerea în carantină a unei țări întregi.

Ce este un coronavirus?

Coronavirusurile sunt numite astfel pentru că posedă un înveliș extern pe care se află proeminențe glicoproteice numite spicule, care oferă suprafeței virusului un aspect de coroană/corona. In arborele biologic, coronavirusurile sunt parte din familia Coronaviridae, ordinul Nidovirales. Coronavirusurile sunt virusuri încapsulate (ca și gripa), ceea ce înseamnă că sunt acoperire cu o membrană celulară luată de la celula-gazdă, iar genomul coronavirus constă într-o singură moleculă lineară de acid ribonucleic (ARN). Liliecii sunt rezervoare obișnuite ale coronavirusurilor, iar majoritatea acestora trec printr-o specie purtătoare intermediară înainte ca oamenii să ajungă să fie infectați.

Cunoaștem un număr de șapte coronavirusuri care infectează oamenii, inclusiv patru care sunt responsabile pentru aproximativ 15% din răcelile comune. Cele patru coronavirusuri ale “răcelii” afectează tractul respirator superior și cauzează simptome cum ar fi durerile în gât sau curgerea nasului. Trei coronavirusuri au cauzat boli umane majore: SARS-CoV, MERS-CoV și SARS-CoV-2 uzual denumit “noul coronavirus”. Acestea trei afectează tractul respirator inferior – plămânii. Încă nu este clar dacă SARS-CoV, MERS-CoV și SARS-CoV-2 ar putea afecta și tractul respirator superior (Yang et al 2020).

O privire înapoi înspre SARS și MERS

SARS-CoV și MERS-CoV au fost cauza a două izbucniri majore în ultimele două decade în Asia de Sud-Est și Orientul Mijlociu (SARS este un acronim al Severe Acute Respiratory Syndrome iar MERS al Middle Eastern Respiratory Syndrome). Ne putem uita la aceste epidemii din trecut pentru a înțelege comportamentul altor coronavirusuri și felul în care am gestionat răspândirea lor.

SARS-CoV a fost prima oară identificat în provincia chineză Guangdong in 2002 și s-a răspândit în mai mult de 30 de țări. În izbucnirea din 2002/2003 SARS-CoV a avut o rată a mortalității de aproape 10%. Sursa intermediară au fost civetele de palmier (pisica indoneziană) vândute în piețe de carne vie, care au fost prealabil infectate de liliecii cu potcoavă ce au reprezentat rezervoare ale SARS-CoV (Tessini 2018, Luk et al 2019). SARS-CoV (virusul din 2002/2003) a fost izolat cu succes cu ajutorul echipamentelor adecvate de protecție personală ale lucrătorilor medicali, al clinicilor de testare ce urmăreau anomalii în numărul celulelor albe (semnalizând infecții) și efectuau radiografii pulmonare, al aripilor de spital desemnate doar pentru SARS cu capacitate de 1000 de paturi, al închiderii facilităților medicale prost întreținute și al diseminării corecte a informației (Yang et al 2020). În jur de 8000 de oameni au fost infectați în timpul izbucnirii, cu mai puțin de 800 de fatalități în 11 țări (Luk et al 2019).

Izbucnirea MERS-CoV a avut loc în 2012 și toate cazurile au fost de persoane rezidente sau care au călătorit prin Orientul Mijlociu, cu mai mult de 80% în Arabia Saudită. Vârsta medie a persoanelor infectate cu MERS-CoV a fost de 56 de ani iar boala a avut forme mai severe la pacienții în vârstă și la cei cu afecțiuni preexistente. MERS-CoV este răspândit prin contact direct, stropi respiratori și aerosoli. Purtătorul intermediar este cel mai probabil dromaderul, dar mecanismul de transmitere la om este necunoscut. Rata fatalității este de aproape 35%, iar aproximativ 21% dintre persoanele infectate au avut simptome ușoare sau au fost asimptomatice. Izbucnirea din 2012 a fost izolată devreme, cu un total de 2494 de oameni infectați, dar un număr mic de cazuri încă apare în fiecare an (OMS).

COVID-19 și noul coronavirus

Noul coronavirus este numit oficial SARS-COV-2 iar boala cauzată de acesta se numește COVID-19. Numele a fost ales de către OMS și este o abreviere pentru corona virus disease. Inițial cazurile de COVID-19 au fost infectate prin contact cu o piață de carne vie în Wuhan, China, în noiembrie și decembrie 2019 (Tessini 2020). Cea mai apropiată omologie secvențială, sau cea mai apropiată rudă genetică, pentru SARS-CoV-2 a fost inițial un virus găsit în liliacul chinezesc chrysantemum. Recent, un virus găsit în pangolini a fost demonstrat a fi secvențial identic în proporție de 99%, astfel pangolinii ar putea fi specia intermediară (Yang et al 2020). SARS-CoV-2 este răspândit prin picături mari de stropi respiratorii, dar s-ar putea răspândi și prin rute fecal-orale, suprafețe infectate de stropii respiratorii și prin aerosoli. Perioada de incubare a fost estimată între 1-14 zile. Estimările inițiale a fatalității transmise de China au fost 2,3%, în timp ce în cazul SARS au fost 10%, iar în cel al MERS au fost 35% (Tessini 2020). Totuși, este important să notăm că ratele fatalității COVID-19 sunt încă neclare, fluctuând de la țară la țară, între 0,9% în Coreea de Sud și 7% în Italia, dar aceste rate ale fatalității sunt puternic influențate de numărul de testări efectuat. Cu focusul aflat acum pe pacienții foarte bolnavi este imposibil a se determina cu acuratețe câți oameni sunt infectați, deoarece mulți dintre ei pot înregistra simptome ușoare, dar nu ajung sa fie testați.

Simptomele COVID-19 includ febră, tuse și dificultate în a respira. Cazuri mai severe pot prezenta limfopenie (un nivel anormal de mic al limfocitelor in sânge) și radiografii pulmonare ce arată ca pneumonia (Tessini 2020). Pacienții aflați în stare critică pot progresa rapid înspre sindromul de detresă respiratorie acută (ARDS), șoc septic, acidoză metabolică, disfuncție de coagulare sau chiar deces (Yang et al 2020). SARS-CoV-2 cauzează deteriorarea celulelor epiteliale ale căilor respiratorii, ceea ce înseamnă că acestea nu mai sunt capabile să curețe plămânii de praf sau mucus, iar asta poate duce la pneumonie. Pacienții arată și dovezi ale unei “furtuni de citokine”, care semnifică o creștere dramatică și dăunătoare a nivelului de molecule inflamatorii chemokine și citokine, adesea complicată mai departe de către pneumonie.

Tratamente de adresare a “furtunii de citokine” observată în anumiți pacienți sunt în proces de  investigare (Brussow et al 2020). Anumite persoane cu COVID-19 ar putea avea puține simptome sau chiar deloc, dar acesta este un fapt neclar atâta timp cât, în afară de cazul în care persoanele au avut contact direct cu vreun pacient testat pozitiv, ele nu sunt testate pentru SARS-CoV-2 în Statele Unite. Această abordare va duce în mod probabil la indivizi infectați în comunitate, netestați, care vor împrăștia virusul mai departe. Persoanele in vârstă și cele cu afecțiuni preexistente, cum ar fi boli cardiovasculare sau respiratorii sunt cele mai predispuse la a experimenta simptome severe și la a avea un risc mai mare de deces.

Odată ce virusul infectează sistemul respirator, spiculele proteice ale SARS-CoV-2 se leagă de receptorii ACE2 ai celulei gazdă, exact ca și SARS-CoV ( Hoffman et al 2020), și particula virală legată de receptori pătrunde în celula gazdă în interiorul unui endozom, cam ca și în cazul gripei (Fung and Liu 2019). Pentru o reprezentare vizuală a procesului recomandăm acest grafic al New York Times.

De reținut!

  • Există o pandemie a COVID-19, o boală cauzată de noul coronavirus numit SARS-CoV-2
  • COVID-19 poate fi o boală serioasă cu o mortalitate probabilă între 0,5% și 7% a celor infectați
  • Acest virus este o rudă apropiată a SARS-CoV și MERS-CoV, virusuri responsabile pentru izbucnirile din 2002 și 2012 a SARS, respectiv MERS
  • Cercetările în privința proprietăților antivirale ale uleiurilor esențiale sunt limitate la cercetări in vitro, care nu pot fi ușor extrapolate către uz clinic
  • Ceea ce funcționează pentru un virus ar putea să nu fie aplicabil pentru alte virusuri
  • Nu există cercetări în efectul uleiurilor esențiale asupra SARS-CoV-2, iar în momentul de față nu putem recomanda vreun ulei esențial ca tratament antiviral sau virucidal pentru persoanele infectate cu COVID-19
  • Uleiurile esențiale pot fi folositoare pentru gestionarea simptomelor minore
  • Uleiurile esențiale sunt potrivite perfect pentru a ajuta la gestionarea anxietății cauzate de situația actuală
  • Căutați imediat sprijin medical în cazul simptomelor severe cum ar fi dificultatea în respirare
  • Pentru prevenție și protecție urmăriți recomandările OMS sau a altor autorități locale de sănătate. Practicați o igienă responsabilă și distanțarea socială.

Ce se știe despre uleiurile esențiale antivirale?

La timpul scrierii acestui articol nu există un tratament cunoscut pentru COVID-19 (deși multe posibilități sunt chiar acum testate) și nu este momentan nicio cercetare în efectele pe care uleiurile esențiale le-ar putea avea asupra acestui virus în mod special. Astfel, noi nu sugerăm niciun tratament cu uleiuri esențiale pentru infecția cu SARS-CoV-2. Standardul curent al îngrijirii pentru COVID-19 este singurul de susținut.

Uleiurile esențiale considerate a fi “antivirale” nu sunt virucidale universale. Înainte de a explica cercetările existente asupra “uleiurilor esențiale antivirale” este important să clarificăm diferența dintre virucidal și antiviral. “Antiviral” înseamnă că un compus inhibă proliferarea unui virus, în timp ce “virucidal” înseamnă că un virus este distrus sau dezactivat. În multe cazuri, uleiurile esențiale pot fi eficiente în omorârea unui singur virus specific, dar nu a unui altuia. Uleiul esențial de arbore de ceai (Melaleuca alternifolia) inhibă proliferarea virusurilor gripale in interiorul celulelor (făcându-l antiviral), dar doar într-o mică măsură inhibă HSV-1 și HSV-2 (Garozzo et al 2009). Uleiul esențial de arbore de ceai nu a fost capabil să inhibe proliferarea virusurilor non-încapsulate poliovirus 1, adenovirus 2, echovirus 9 și Coxsackie B1 (Garozzo et al 2009). O mare parte din cercetările existente asupra uleiurilor esențiale antivirale sunt asupra virusurilor ce cauzează îmbolnăviri ale pielii (herpes simplex I și II: HSV-1 și HSV-2), care au puțină relevanță asupra virusurilor ce cauzează infecții ale tractului respirator.

În plus, a găsi cercetări asupra activității antivirale nu este egal cu a găsi o “rețetă de uleiuri esențiale pentru virus”. De exemplu, un studiu in vitro/in vivo ce a examinat un coronavirus aviar ce cauzează infecții ale tractului respirator superior la pui de găină și alte păsări mici în jurul lumii a arătat că un compus propriu a demonstrat activitate virucidală și a fost eficient în controlarea bronșitei cauzate de coronavirus la găini (Jackwood et al 2010). Manufacturierii au raportat că acel compus conține oleorășini și uleiuri esențiale botanice, dar nu au eliberat formula acestuia. Alt studiu in vitro ce a examinat același coronavirus aviar a descoperit faptul că materii de plante extrase cu etanol ar putea interveni în infecția cu coronavirus. Cele mai de succes au fost extracțiile cu etanol (nu uleiurile esențiale distilate) din mentă (Mentha piperita), cimbru (Thymus vulgaris) și o plantă numită desmodium (Desmodium canadense) (Lelesius et al 2019). Totuși, după cum a fost mai sus menționat, acestea NU semnifică niciun efect dovedit.

Cel mai apropiat de un studiu cu aplicabilitate este un studiu in vitro ce examinează SARS-CoV (virusul cu izbucnirea în 2002/2003) și efectele câtorva uleiuri esențiale. Autorii raportează că un ulei distilat extras din fructele de Laurus nobilis a fost un virucidal eficient împotriva SARS-CoV (Loizo et al 2008). Fructele de Laurus nobilis proveneau dintr-o regiune din Liban, iar uleiul esențial conținea B-ocimene, 1,8-cineole, a-pinene și B-pinene ca și constituenți principali. Acest ulei esențial conținea și eremanthin și dehydrocostus lactone ca și constituenți minoritari în cantitatea de 3,65%, respectiv 7,57% (Liozzo et al 2008). Acești compuși sunt cumva neobișnuiți pentru uleiurile esențiale, dar cel puțin un studiu in vitro a arătat că dehydrocostus lactone a prezentat activitate împotriva virusului hepatitei B, un adenovirus încapsulat (Chen et al 1995). Totuși, uleiul esențial din fructe de dafin nu este disponibil în comerț, iar uleiul esențial din frunze de dafin nu este aceeași substanță. Este posibil ca uleiul folosit să fi fost o combinație de ulei esențial și ulei vegetal obținut din fructele de dafin prin metode tradiționale, din moment ce doar 56% din compușii volatili au fost identificați (Tisserand și Young 2012, p322).

Cercetările în privința coronavirusurilor vor adresa la un moment dat eficacitatea antivirală a uleiurilor esențiale, dar, în acest moment, datele in vitro asupra activității antivirale și virucidale a uleiurilor esențiale sunt limitate, iar datele umane in vivo sunt non-existente. Astfel, mecanismele specifice folosite de coronavirusuri sunt prea puțin înțelese. SARS-CoV-2 este cea mai recentă izbucnire, ceea ce înseamnă că sunt chiar mai puține date despre acest coronavirus.

Ce putem învăța despre uleiurile esențiale din cercetările asupra altor virusuri?

Studiile limitate disponibile sugerează că virusurile încapsulate sunt inactivate de către anumite uleiuri esențiale și constituenții lor, în timp ce virusuri non-încapsulate ca și virusul Coxsackie B1 sau virusul papilloma uman (HPV), nu sunt. Deoarece NU EXISTĂ STUDII CLINICE în privința coronavirusurilor și a uleiurilor esențiale, folosirea gripei ca reprezentativ poate oferi elemente de înțelegere. Ca și gripa, coronavirusurile sunt virusuri încapsulate, iar în momentul intrării în celulă prin endozom ele trebuie să își elimine învelișul pentru a pătrunde în citoplasmă. Vă puteți imagina asta ca un seif. Pentru a putea ajunge la banii dinăuntru trebuie prima oară să cunoști cifrul de la încuietoarea acestuia. Virusurile încapsulate trebuie să aibă acea membrană eliminată pentru ca partea din interior a particulei virale să pătrundă în citoplasma celulei gazdă, unde se poate reproduce. Acest mecanism de a dizolva membrana a fost foarte bine caracterizat în cazul gripei și puteți citi mai mult despre uleiurile esențiale și constituenții chimici ce afectează gripa aici. Coronavirusurile afectează tractul respirator la fel ca gripa și cauzează “furtuna de citokine”, urmată de pneumonie și uneori, deces.

Sugestiile din articolul Becker 2017 asupra gripei au fost bazate pe studii asupra biologiei gripei și interacțiunile uleiurilor esențiale și a constituenților chimici cu multiple mecanisme virale ale infecției (Becker 2017). După cum a fost discutat în Becker 2017, dezvelirea membranei virale la gripă se petrece când PH-ul scade în interiorul endozomului, iar proteina gripală legată de receptori trece printr-o schimbare a conformației, ce permite conținutului virusului să pătrundă în citoplasma celulei gazdă. În cazul gripei, un număr de uleiuri esențiale și compuși ai acestora intervin în acest proces in vitro, dar e puțin probabil să aibă însemnătate în cazul pacienților infectați cu gripă (Becker 2017). Mecanismul de dezvelire al coronavirusurilor este neclar, dar diferă de mecanismul folosit de gripă datorită diferenței de conținut a proteinei virale, și nu putem presupune că aceeași compuși interacționează cu coronavirusurile în acest moment. Proteinele implicate în ieșirea din celula gazdă în cazul gripei (mai exact NA) nu sunt găsite în cazul SARS-CoV-2.

Imunitatea înnăscută a gazdei este provocată odată cu infecția gripală și o cascadă de căi inflamatorii sunt deschise. În plus, un proces numit autofagie este declanșat în celula gazdă. Autofagia este un mecanism ce reciclează conținutul celular. Poate fi declanșat când o celulă este alarmată sau când o celulă detectează proteine deteriorate ce trebuie dezintegrate (Jackson 2015). Autofagia este implicată în moartea celulelor și interacționează cu sistemele inflamatorii (Want et al 2018). SARS-CoV (izbucnirea din 2002) și MERS-CoV interacționează și ele cu autofagia (Fung și Liu 2019).

Ca și în cazul gripei, infecția cu SARS-CoV-2 adeseori rezultă în “furtuni de citokine”, care semnifică o creștere dramatică și dăunătoare a nivelului de molecule inflamatorii chemokine și citokine, adesea complicată mai departe de către pneumonie (Hayashi et al 2007, Li et al 2012, Wu et al 2012, Dai et al 2013, Brussow et al 2020). Sugestiile Becker 2017 pentru a diminua “furtuna de citokine”, inflamația, leziunile pulmonare și pneumonia au fost bazate pe studii de cercetare in vitro și in vivo ce au implicat ulei esențial din muguri de cuișoare (Syzygium aromaticum), eugenol, patchoulol și trans-cinamaldehidă (Hayashi et al 2007, Li et al 2012, Wu et al 2012, Dai et al 2013), dar nu există studii umane ce examinează asta. Este important de notat că prevenția și tratarea nu sunt același lucru. Un ulei esențial ce ucide particule virale în aer sau pe suprafața pielii este un concept diferit față de unul ce intervine în acțiunile unui virus odată ce acesta a intrat în corp. În acest moment nu putem sugera nicio formulă aromaterapeutică pentru a preveni sau trata infecția cu SARS-CoV-2.

Gestionarea simptomelor și bunăstarea psihică

Deoarece nu există un tratament cunoscut pentru COVID-19, intervențiile medicale se concentrează pe gestionarea simptomelor și, în cazuri severe, necesită sprijin respirator prin intermediul ventilatoarelor. Sub nicio formă nu trebuie să încercați să gestionați un caz sever al bolii singuri, iar odată ce apare dificultatea în respirare trebuie să apelați imediat la ajutor medical specializat. Dacă prezentați doar simptome ușoare, puteți folosi uleiuri esențiale pentru a ajuta în alinarea acestora – frecții pe piept cu uleiuri esențiale bogate în conținut de pinene sau cineol cum ar fi Eucaliptul (Eucalyptus globulus) sau Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) sau inhalații cu aburi ale acestora, etc. Puteți deasemenea folosi inhalații pentru a combate stresul și anxietatea inevitabile. Folosirea uleiului esențial de lavandă (Lavandula angustifolia) împreună cu uleiuri esențiale de citrice, adesea de portocală dulce (Citrus sinensis) sau lămâie (Citrus limon), a fost eficientă în reducerea anxietății situaționale cât și în a celei cronice (Lehrner et al 2005, Perry și Perry 2006, Goes et al 2012).

De departe cel mai bun lucru pe care îl puteți face pentru a diminua pandemia este să respectați recomandările OMS și a altor autorități publice de sănătate – distanțarea socială și igiena mâinilor.

Sumar

Virusurile depind de celulele gazdă pe care le infectează pentru a se reproduce și există câteva etape de găzduire a infecției celulare virale. SARS-CoV-2 este un virus încapsulat, ca și virusul gripal A (IAV) și există cercetări promițătoare asupra unor uleiuri esențiale și felul în care acestea intervin în mecanismele pe care IAV le folosește pentru a infecta celulele. Totuși, in timp ce unele dintre aceste mecanisme “antivirale” s-ar putea aplica în cazul SARS-CoV-2, nu știm încă dacă uleiurile esențiale au eficacitate clinică in cazul gripei, și nici nu avem o idee clară despre administrare, dozaje, siguranță, sisteme de livrare ș.a.m.d.. Deasemenea, știm că există câteva diferențe fundamentale între IAV și SARS-CoV-2. Astfel, a face orice presupuneri în acest punct ar fi o săritură foarte mare. În timp ce afirmațiile că uleiurile esențiale vă vor ajuta în a vă proteja sau în a trata COVID-19 nu sunt bazate pe dovezi, asta nu înseamnă că nu puteți sau nu ar trebui să faceți folos de ele pentru ajutor în respirație sau ca sprijin psihologic.

Mulțumiri

Mulțumiri speciale pentru Christine Carson, PhD, Marco Valussi, BSc, și Linda Halcon, PhD, pentru comentariile lor valoroase


Referințe

Facebook grup